vineri, 2 noiembrie 2007

Sarbatoarea de la Hanul lui Onix - partea II

Ehehe.... Iaca-ta ca ma intorsesi dragii mosului... Bausi si eu licoarea aceaia... de fapt oleaca mai multa, ca am reusit astfel sa imi rup si piciorul. Nu ca ar fi rau, acum am tot timpul sa va spun povesti inainte sa adormiti.
Si cum spuneam mai inainte il trimisesera astia pe Ionita de pamant, mai sa-l rupa. Ionita al nostru, acum bolnav, se dusese la masa si incepuse sa se refaca (si incepuse iara, ba cu un Alex, ba cu Ion, ba cu o berica..). Acum era in forma si merse inapoi la dans. De fapt acolo se facuse o adunare mare, asa, ca un juriu de ala de la judecatorie. Si incepusera toti sa ii dea pedepse lui Jicuta care mai de care. Nu dupa mult timp, Jicu arata ca o fantoma... alb la fata(da alb nu gluma, ca era faina de cea mai buna calitate), cu pelinci de alea pentru babe si cu suzeta in gura. Toate fetele erau moarte dupa el(moarte de spaima).
Dupa aceasta se linistira spiritele, ca veni hangita si chema lumea la masa(si bine facu, ca erau toti lihniti dupa atata benchetuiala). Acum toti mai mancau(iar struguri sau banana, Olanda se dadu sa se infrupte si din gatul lui Ionita, ingerasul ala de langa Ionita devenise si el insetat, dar cum curaj nu avea sa ceara, incalcase porunca lui Dumnezeu si mai fura cate o berica de la preaiubitul ei coleg). Licorile magice pe baza de alcool curgeau garla (nimeni nu mai stia ce bea, stia doar ca avea alcool). Era de acum ziua de 21, si toti se distrau. Ionita mai iesi putin sa vorbeasca la celular, Bogdanita si Andrita dansau si ele cu cine prindeau, Lazarus ba pe la oridinator, ba la o vrajeala cu cine nimerea (si nimera maestrul, nu gluma).
Acu, sa vedeti faza centrala a petrecerii. Ionita, baiat de treaba, dar satul de toate, se gandi sa-si mai comande si niste wiskey. Cum prinse paharul in mana, cum il goli. De acum dragii mei, va spun numai din auzite.. Ca e... pardon Ionita parca isi pierduse memoria. Nu mai stia nimic. Cu mult curaj se dusese la masa si nimerise scaunul. Mai prinde un pahar umplut pana la refuz, ii bea continutul ca pe apa si il pune hotarat pe masa. In secunda urmatoare era sub masa. Sub masa si radea de ziceai ca are strechi, mai ca nici nu mai respira. Imediat se adunara Bogdanita, Andrita, Jicu, Lazarus si cu ospataru sa il ridice. Ce sa ridici din prapaditul de om... era un om usor ca un fulg... 4 persoane nu reusira... In fine, sa revenim, Il ridicara cu chiu cu vai si il dusesera afara la aer ca poate isi revine. Da de unde? El radea in continuare ca il gaseai tot pe jos. Imediat vine o fata draguta foc si ii da sa miroase otetul. Ionita ii raspunsese zeitei sa fuga cu el, pana nu-l termina si pe ala (Ia-l de'ci ca are 9 grade!!!!). Posomorata, frumoasa zeita a vanatorii da o fuga la Britney Spears si sa il ajute ea pe Ionita. Da nimic, Ionita nu si nu. Aceasta pana cand se trezi cu otetul intre ochi. Sa fi vazut acolo dictionar de expresii si locutiuni, toate adresate familiei, mamei, nepotilor sau altor personaje care aveau legatura cu faptasul. Se gandira toti ca e mai bine sa il duca acasa pe nefericitul om ca mai bine isi da duhul in patul propriu decat undeva pe-o terasa. Si, stiti si voi, ca oameni mari ce sunteti, ca nu e asa greu sa te intorci acasa. Dar aici era. Bogdanita si Britney il luara frumos de gat si hai cu el la caruta. Da ce sa faci, ca dracia de caruta era undeva mai departe... si era si undeva mai jos? Asa ca suna pe vizitiu sa vina la locul cu pricina. Il urca cei 2 voluntari ai Crucii Rosii in caruta si il tineau bine pana vor ajunge la casa. Da drumul pana la casa fu un adevarat calvar pentru cei 2, ca pentru Ionita era o adevarata bucurie. Bogdanita mai sa ramana fara dinti, Britney ba trantita de pereti... Acum il intelegeau ei pe Isus, si ziceau: "Doamne iarta-l ca nu stie ce face!". Ajunsese Ionita in casa si aici iar teatru. Ziceai ca se darama casa, unde calca cadea.
intre timp ceilalti 2 se intorsesera la han sa isi continue petrecerea. Dar ce petrecere? Lazaru bea si-njura pe Ionita:"Ionita, fir-ai tu a dracului! Mi-ai rupt gatul!!!", Ala mic de-avea 19 cenimetri si nu era tatsu nimanui mai golea cateo sticla de vinisor, fetele se pusesera pe-o barfa...
Acu, iar belea ca se imbatase rau si ala mic de-avea 19 centimetri si nu era tatsu nimanui. Dai si lu asta otet ca poate ii trece.. Eh.. peripetii...
Mai tinuse sarbatoare inca vreo 2-3 ore pana'n zori, cand toti se gandira se mearga pe la tasnitoarea albastra si sa faca niste poze. Acolo se aruncasera toti claie peste gramada, mai putin unul care poza. Frate da nu le mai ardea lor de poze cum nu-mi arde mie acum de fugit, asa frig era... Ca nu mai stasera mult si se indreptara toti spre casa, gandindu-se ce gogosi sa mai inventeze despre seara ce tocmai trecuse.
Da nici acasa nu avura tihna, ca se trezi Ionita si incepu sa sune pe unul, pe altu: "Bai unde mi-i portofelul? Da celularul? Hai ma..." Dupa amiaza se adunara iar in crasma, dar acum toti erau cuminti. Numai cafele, ceaiuri, hai un suc... ba si-un algocalmin, nurofen, ce-o fi, ca mahmuri erau.
Si iaca-ta dragii mei ca va spusesi povestea Sarbatorii de la Hanul lui Onix.

Niciun comentariu: